Copilăria, tărȃm magic

Poezii

Creion      

 

   de  Tudor Arghezi

Fă-te, suflete, copil
Şi strecoară-te tiptil
Prin porumb cu moţ şi ciucuri,
Ca să poţi să te mai bucuri.

Strânge slove, cărţi şi pană.
Dă-le toate de pomană.
Unui nou învăţăcel,
Să se chinuie şi el.

Gândul n-o să te mai fure
Prin zăvoaie şi pădure,
Cu ecoul de cuvinte
Care-ngână şi te minte.

Când tristeţile te dor,
Uită tot şi tâlcul lor.

 

Doi copii s-au dus

 

                  de  Tudor Arghezi

Doi copii s-au dus de mâna

Colindând o săptămână
După scoici, după ghioace.

Vrând cu marea să se joace,
Ea, pierdută-n hora ei,
Nu s-a prins la rând cu ei.
Aţâţată să-şi destrame
Paturile de năframe.

Se dezbracă şi se-mbracă,
Singură ca să se placă,
Fermecată să se scalde
În sidefuri şi smaralde.

Nu ştiu ce le-a căşunat
Pe la ceasul înnoptat,
Că pe un drumeac stingher
S-au pierdut, intrând în cer…

Despre copilărie

 

Oh, ce dor îmi e de basme,
Şi de vise de copil,
De Ilene Cosânzene,
Şi de zumzet de copii!

Dar acum, stai şi priveşti,
În albume ferecate,
Cum erai şi tu copil,
Şi zâmbeşti ca altă dată ...